Școala Profesională Cristești își are începuturile în anul 1864, odată cu promulgarea Legii Instrucțiunii publice de către domnitorul Al. I. Cuza. În cea mai veche Cronică şcolară, cea care relatează evenimentele şcolare de la înfiinţarea şcolii şi până în aprilie 1947, se precizează că, la început, Şcoala a avut un singur post şi a funcţionat în diferite case particulare, neavând local propriu. În anul 1913 se inaugurează noul local de şcoală, cu 4 clase şi o cancelarie.
Primul război mondial nu a afectat învăţământul cristeştean, care funcţionează neîntrerupt.
Între anii 1917-1918, a funcţionat în cadrul instituțieii şi Şcoala Naţională pentru învăţători, înfiinţată de Simion Mehedinţi, Ministrul Funcţiunii Publice. A existat doar clasa -I-, elevii fiind din toate părţile judeţului.
În perioada anilor 1921-1924, director al şcolii este Neculai Conţ, cu o remarcabilă activitate culturală şi didactică.
Din 1924 şi până în 1929, director al şcolii este Constantin Vartic, în timpul căruia se înfiinţează un muzeu al şcolii, atelier de croitorie şi de lemnărie, precum şi Casa de economie şcolară.
Din 1929 şi până în 1934, director al şcolii este Ştefan Ţintilă, în timpul căruia se înfiinţează Căminul Cultural „Mihai Eminescu” în conducerea căruia s-au aflat învăţătorii, locul unde se desfăşurau activităţile culturale şi artistice. În anul 1934, se înfiinţează primele cursuri ţărăneşti, predate tot de învăţători. Funcţionau câte trei luni pe an (ianuarie, februarie, martie), cu aproximativ 90 de cursanţi, cu vârste între 18-50 de ani. În 1940, la închiderea cursurilor, s-au eliberat diplome cursanţilor şi s-au acordat premii de către Camera Agricolă.
Din februarie 1934, director al şcolii este Dumitru Petianu, care dotează şcoala cu material didactic de la Casa Şcoalelor, reînnoieşte mobilierul, repară substanţial localul de şcoală. Sub îndrumarea acestuia, în 1939, se înfiinţează cooperativa şcolară „Economia” , fiind condusă de elevi. Tot în acest timp, sub conducerea Ioanei Ţintilă, s-au aflat biblioteca, căminul cultural şi farmacia şcolară, ultima funcţionând în incinta şcolii.
În 1937, a fost înfiinţată pentru copiii săraci o Cantină şcolară, fiind finalizată şi aprovizionată de Constantin Sturdza (în proprietatea căruia se afla satul Cristeşti), dăruind întreaga veselă (40 de farfurii, 40 căniţe şi 40 de linguri).
Începând cu anul 1940, întregul învăţământ a rămas sub conducerea învăţătoarelor, care au dovedit devotament şi au făcut ca şcoala să nu sufere din cauza lipsei învăţătorilor, înrolaţi în diferite unităţi militare. Din martie 1944, întreaga populaţie a satului a fost evacuată, bunurile şi arhiva şcolii neputând fi salvate. Şcoala a fost avariată în proporţie de 70%, funcţionând în continuare în casele învăţătorilor. Primele lucrări de refacere încep în anul 1946, continuate în 1947. Existau în total nouã posturi de învăţători, un post de maistru lemnar şi grădiniţa de copii.
Următorii 10 ani din istoria şcolii i-am reconstituit având la îmndemână Cartea de Aur a comunei Cristeşti. Refacerea şcolii a fost rezultatul miilor de ore de muncă voluntară, atât a cadrelor didactice, a elevilor, cât şi a sătenilor.
În 1948, au luat fiinţă clasele a-V-a, a-VI-a şi a-VII-a a Şcolii elementare Cristeşti, fiind dotată cu material didactic corespunzător.
În 1949, căminul cultural a fost înzestrat cu un aparat de cinematograf funcţionând în localul şcolii elementare de şapte ani, sătenii vizionând săptămânal filme artistice şi documentare.
Şcoala Cristeşti a găzduit şi un internat, înfiinţat în 1952, cu opt încăperi, cu aportul directorului Emil Gospodaru, al elevilor şi al oamenilor din sat.
Începând din anul 1964, directorul şcolii este Constantin Ţintilă. Pe parcursul a doi ani, s-a realizat construirea actualului local de şcoală.
Din 1970 şi până în 2008, director al şcolii a fost domnul profesor Dragoş Mercore, cu o întrerupere de patru ani, când a funcţionat ca director Maria Tunu. În toată această perioadă, cu fonduri de la Banca Mondială, se renovează clădirea veche a şcolii, se modernizează un nou corp, reţeaua de calculatoare este conectată la internet, se achiziţionează o centrală termică pe gaz metan, se realizează dotarea cu geamuri tip termopan şi tâmplărie din profile P.V.C.
Începând din anul școlar 2008-2009 și până în anul 2013, director al școlii a fost d-na profesor Spiridonică Adriana, iar din anul școlar 2013-2014 – d-na profesor Buciumanu Iulia.
Școala Herești, cea de-a doua unitate de învățământ din comună, funcționează în local propriu cu învățământ simultan la clasele I-IV. A fost înființată în anul 1914, dar a funcționat în casele unor localnici până în anul 1926, când se construiește un local propriu. Distrusă în cel de-al doilea război mondial, un nou local de școală va fi ridicat între anii 1948 și 1950, după model maghiar, cu acoperișul țuguiat și foarte înalt.
În anul 1980 s-a făcut o R.K., cu schimbarea acoperișului, înlocuirea țiglei cu tablă galvanizată, refacerea sobelor, înlocuirea dușumelelor cu parchet, refacerea trotuarelor. În perioada 1997-2000 școala a intrat într-un proces de modernizare constând din: recompartimentare (din două săli de clasă, școala are acum cinci săli de clasă), consolidare, schimbarea tâmplăriei, refacerea trotuarelor, mozaicului). Din școala veche, au rămas doar o parte din zidurile exterioare, totul fiind construit din nou.
Realizat pe baza documentelor de arhivă,
prof. Chihaia Simona